“Gravity” sau cum să revii pe Pământ de Frédéric Neyrat

Text de Frédéric Neyrat, tradus după “Gravity” ou comment revenir sur terre publicat iniţial în Mediapart, Noiembrie 4, 2013

In Apollo 13 (Ron Howard, 1993), obiectivul era să ajungi pe lună; şi întoarcerea pe pământ, oricât de dificilă ar fi fost ea, era secundară în raport cu acest obiectiv. În Gravity (Alfonso Cuaron, 2013), răsturnarea e evidentă: totul începe cu sfârşitul, adică odată cu întoarcerea. Întrebarea nu mai e: cum să mergi în spaţiu, ci cum să revii (comment en revenir fr) – cum să te întorci pe pământ?

Matt Kowalsky (George Clooney) si Ryan Stone (Sandra Bullock) se află, se pare, deasupra atmosferei terestre. Astfel încât, în măsura in care Alfonso Cuaron într-o discutie anterioară, preciza că proiectul iniţial nu era legat de o chestiune de spaţiu: ci era vorba, inainte de toate de a realiza “o istorie foarte lineară, debarasată de orice context (delestee de tout contexte sublinierea lui FN), avănd “o puternică axa emoţională”, abordând “întrebări filozofice despre lume, într-un mod non retoric, cu ajutorul unor metafore vizuale” (1). În fapt, Gravity se desfăşoara într-un spatiu metaforic care este proiecţia lumii noastre, acea parte din noi înşine care caută să fie traită înafara (deasupra) solului, într-o lume fără gravitaţie (sans gravite) (“debarasată de orice context”). Insă, într-o lume lipsită de centru de gravitaţie, de centru de inerţie, vieţile umane sunt traiectorii stocastice, flexibile, supuse devenirii fără pauză a capitalismului, tehnologii ale schimbării permanente şi ale fantasmelor postumanului – plecări fără întoarcere (des allers sans retours). Gravity ne spune: fără reîntoarcere (revenir), ce puteti voi ştii despre ce veţi deveni (de vos devenirs)? Nu există devenire fără întoarcere la sine (retour sur soi) (2).

Ryan Stone, personajul principal, locuieşte spaţiul propriei melancolii, ca urmare a morţii ficei ei. De ce să continue să trăiască aici jos? …Ea experimentează cu ceea ce Alfanso Cuaron numeşte “principiul absenţei rezistenţei” care domină maniera sa de a filma, sau mai curând de a metaforiza spaţiul. Regizorul precizează că a programat aparatul de filmat în aşa fel încat “să se comporte ca si cum ar pluti in spatiu, debarasat de propia lui greutate” (3). Ochiul camerei prin care subiectivitatea noastra se transpune în film nu simte defapt nici o rezistenţă (resistance), el circula in maniera în care unii călătoresc în locuri şi spatii virtuale, jocuri video sau reţele sociale. Anumiţi critici au pus disconfortul pe seama însăşi a lipsei de discomfort: pentru ei, nici o angoasă nu emană din acel lung travelling iniţial, in cursul caruia corpul se roteste in jurul navetei Explorer. Oare este asta efectul imersiunii intr-o baie de anestezie cu imagini 3D? Sau e cauzat de omniprezenta oglindirii (Pămăntului, navetei spaţiale, astronauţilor) care creaza o legatura speculară chiar acolo unde nu ar trebui sa troneze decat cea mai mare deconectare? Defapt, aceasta absenţă a angoasei este compatibilă cu starea psihica de impoderabilitate (l’etat psychique en apesanteur) a lui Ryan Stone: in fata gravitătii mortii ficei ei, ea a decis sa supravietuiasca intr-un loc fara gravitatie. Ca si cum absenta gravitatiei ar putea sa ii anuleze drama.

Asta daca nu cumva acest spatiu in care se circula, inainte de toate, s-ar putea sa fie proiectia spatiului mental al lui Matt Kowalsky. In ochii săi, pământul este frumos numai atunci cand e vazut de departe. Nu resimte nici o angoasă, nu simte nevoia sa se agate de Explorer, nici nu joaca – ca celalalt astronaut al cărui chip urma curând să fie spintecat de un fragment de reziduu cosmic – acel joc care consista in a sta atarnat de cablu, in timp se apropie si iar se indepartează de nava mama (4). Matt Kowalski reprezintă un stadiu ulterior de tragedie a existenţei: comedia unde totul aluneca, unde nimic nu contează (5). Impoderabilitatea si alunarea gravitatiei nu e legată de protecţia în faţă evenimentului traumatic, eventualitate in raport cu care el este perfect imun (nici măcar moartea sa nu pare sa îl afecteze). Fascinat de pămantul vazut de sus, Matt Kowalsky ilustreaza varianta dominanta a ceea ce am convenit astăzi sa numim Antropocenul: epoca rezultată din revoluţia termico-industrială a sec. XVIII-lea, unde omul a devenit o “forta geologica” capabilă sa modifice clima. Kowalsky este forţa sublimată a Antropocenului, stadiul său estetic, promisiunea anecologică a unei bucurii (jouissance) înafara contextului.

Pentru discursul antropocenic, există pe de-o parte umanitatea prometeică şi pe de alta Terra – dar care are este raportul lor adevărat? (6) Pentru geo-inginerii care activează astăzi în Marele Laborator al Salvării Planetare, este vorba de un raport de dominatie tehnoştiinţifică; pentru Matt Kowalsky, este vorba de un raport de bucurie estetică (frumuseţea pamantului); pentru Ryan Stone, de un raport existenţial (re)stabilit. Comentatorii au amintit cât de mult este Gravity preocupat de chestiunea maternului si a renaşterii (7). Defapt, Ryan Stone decide sa nu ramana prinsă in lumea fluidă a ochiului-cameră lipsit de piedici – ea decide sa se reîntoarcă. Într-un plan absolut miraculos, un plan văzut de la sol, vedem cum se apropie capsula găsită de ea ca să poată reveni pe pamant: acea capsulă de foc nu este decat un element printre alte obiecte incandescente, ploaia ramăşiţelor staţiei spaţiale chinezeşti Tiangong. Această traiectorie arzândă aminteşte ce este orice existenţă: un foc nebun, o cometă venită din vid care se expune atat splendorii cât si durerii unei vieţi.

Renaşterea lui Ryan Stone este marcată mai întăi de picajul în compania unor stele căzătoare, apoi prin salvarea ei in extremis cu ajutorul capsulei care se scufundă in apa. Orice critică ieftină poate caricaturiza reîntoarcerea asta pe pamant si renaşterea ca o celebrare a/ new age ; b/ fundamentalism ecologic ; c/ para-nazism, etc., căzând pradă discursului constructivist dominant conform căruia – oricât am repeta-o nu e deajuns – 1/nu există natură ; 2/ sau în orice caz ea e moartă ; 3/ şi oricine zice altceva este expus unor epitete menţionate mai sus (para-nazist, etc.). Insă Gravity ne spune altceva. Reintoarcerea pe pămant este o metafora a unei schimbări în raport cu sinele şi cu lumea – o convertire (conversion).
Să îţi găseşti gravitaţia/gravitate (gravite in fr) inseamnă in primul rand pentru Ryan Stone, să te expui lumii, materialistic vorbind – primul ei gest este atingerea pământului cu mâinile (8) – şi psihic : acceptarea morţii unei fiinţe foarte apropiate, constientizarea faptului acesta si a unui altfel de trait decat doar simpla supravieţuire; a cunoaşte si a accepta ponderea lucrurilor (le poids de choses).

Dar aceasta reîntoarcere la gravitaţie/gravitate (retour de gravite) are de-a face si cu raportul nostru cu biosfera. In loc sa o consideram pe aceasta ca pe un obiect, sau un hyper-obiect, la îndemana tehnologicului, Gravity ne propune sa preluam contactul cu biosfera, să o reconsideram de partea asta a lumii (ce cote-ici du monde) (9). Nu este vorba de nici o întoarcere în urmă, nu este vorba de un gest nostalgic, sau de un refuz al tehnologiilor. Medierea din afara lumii (dehors), pe care unii l-au numit overview effect (bulversarea cognitivă resimtită de astronauţii care au apucat sa vada pământul din exterior), a fost un moment esenţial pentru o înţelegere a pămantului, a solitudinii sale în ‘spaţiile infinite’ si a precarităţii planetare (10). Nu există nici un motiv valabil ca sa sacrificăm frumuseaţea şi utilitatea cognitivă a acestui punct de vedere din afara (point de vue du dehors). Dar trebuie sa invăţăm sa repatriem aici pe Terra estetica lui Matt Kowalksy: aici, în fiecare loc, trebuie să fructificam constientizarea unei ecosfere fragile si dinamice. Aici trebuie sa decidem felurile de a trăi si tehnologiile care vor impiedica ca Antropocenul sa transforme ecosfera in spatiu imponderabil, lipsit de gravitaţie/gravitate.

(1) Alfonso Cuarion, “Flotter avec les personnages de “Gravity””, Isabelle Regnier, Le Monde, 23 octombrie 2013

(2) Într-o maniera platoniciană am putea zice “O viata ne- examinata nu merită să fie trăită” (Platon, Apologia lui Socrate)

(3) “Flotter avec les personnages de “Gravity”” citat

(4) Unii vor recunoaste aici jocul freudian al lui Fort/Da (Pleaca/Aici).

(5) Sa ne gâdim la acele rânduri din Hegel:
“Ceea ce caracterizeaza comicul, este satisfacţia infinită, siguranţa care o simţim atunci cand ne ridicăm deasupra propiei contradicţii în loc sa vedem in ea o situaţie crudă şi nefericită” (Estetica)

(6) Apropo de aceasta întrebare, vezi Christophe Bonneuil si Jean-Baptiste Fressoz, L’Evenement Athropocene, Paris, Seuil, 2013, pag. 72-80

(7)  Şi nu auto-geneză: Ryan Stone resimte alteritatea terestră.

(8) Sa comparam asta cu James Lovell (Tom Hanks) care in Apollo 13 visează să ţină in mana praful solului lunar.

(9) Profetii nihilismului tehnologic (Baudrillard, Virilio) au analizat acum multă vreme maniera în care tele-tehnologiile au capacitatea de a ne pe plasa, literalmente, în orbită, în afara corpului. In Gravity, planeta insăşi, Terra este cea care se află în afara corpului (hors corp).

(10) Sa ne reamintim de formularea lui Pascal: “Tăcerea eternă a acestor spaţii infinite mă înspăimântă”.

 

Frederic Neyrat este filozof francez, autor a numeroase carti. Cartea lui Atopii: manifest pentru filozofie a fost recent tradusa in limba engleza cu titlul Atopias. Manifesto for a Radical Existentialism la Fordham University Press, 2017. Mai multe pe blogul sau https://atoposophie.wordpress.com/

Advertisements

One thought on ““Gravity” sau cum să revii pe Pământ de Frédéric Neyrat

Add yours

  1. Pingback: Gravity | ATOPIES

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Create a free website or blog at WordPress.com.

Up ↑

melliferopolis2019.wordpress.com/

Honeybees in Urban Environments

Abandoned Kansai

All abandoned: Chernobyl / Pripyat, Nara Dreamland, Anti-Zombie Fortress, Japanese Sex Museum - and many, many more! Plus: North Korea Special - 2 trips, 16 days / 14 nights! As seen on CNN...

MentatJack

sff book reviews and subversive ontology

Footnotes2Plato

"The safest general characterization of the philosophical tradition is that it consists of a series of footnotes to Plato." —Alfred North Whitehead

Complete Lies.

because everyone loves complete lies.

DEONTOLOGISTICS

Researching the Demands of Thought

enemyindustry

philosophy at the edge of the human

Occult Philosophy

Hermeneutical Essays

The Whim

NocturnalSpaceAgencyforTripstotheLimitsoftheUniverse

ALIENIST MANIFESTO

INTERIOR MINISTRY

The Tepe Telegrams

News & Notes from the Göbekli Tepe Research Staff

ALIENOCENE

Journal of the First Outernational

Ultraphyte

Joan's books and evolving creatures

Atlantykron

The Summer Academy

Helion Online

Fanzin online de Science-Fiction & Fantasy

Naught Thought

Naturalism Unbound

PLANET NEUKOLN

NocturnalSpaceAgencyforTripstotheLimitsoftheUniverse

The Pinocchio Theory

NocturnalSpaceAgencyforTripstotheLimitsoftheUniverse

sfmistressworks.wordpress.com/

women science fiction writers of the twentieth century

NocturnalSpaceAgencyforTripstotheLimitsoftheUniverse

BIOLOGICAL MATTERS

NocturnalSpaceAgencyforTripstotheLimitsoftheUniverse

COMICXSURI

NocturnalSpaceAgencyforTripstotheLimitsoftheUniverse

Humanités spatiales

Just another WordPress.com site

Dreams of Space - Books and Ephemera

NocturnalSpaceAgencyforTripstotheLimitsoftheUniverse

SPACE AGE ARCHAEOLOGY

NocturnalSpaceAgencyforTripstotheLimitsoftheUniverse

blackquantumfuturism

NocturnalSpaceAgencyforTripstotheLimitsoftheUniverse

melliferopolis2019.wordpress.com/

Honeybees in Urban Environments

Abandoned Kansai

All abandoned: Chernobyl / Pripyat, Nara Dreamland, Anti-Zombie Fortress, Japanese Sex Museum - and many, many more! Plus: North Korea Special - 2 trips, 16 days / 14 nights! As seen on CNN...

MentatJack

sff book reviews and subversive ontology

Footnotes2Plato

"The safest general characterization of the philosophical tradition is that it consists of a series of footnotes to Plato." —Alfred North Whitehead

Complete Lies.

because everyone loves complete lies.

DEONTOLOGISTICS

Researching the Demands of Thought

enemyindustry

philosophy at the edge of the human

Occult Philosophy

Hermeneutical Essays

The Whim

NocturnalSpaceAgencyforTripstotheLimitsoftheUniverse

ALIENIST MANIFESTO

INTERIOR MINISTRY

The Tepe Telegrams

News & Notes from the Göbekli Tepe Research Staff

ALIENOCENE

Journal of the First Outernational

Ultraphyte

Joan's books and evolving creatures

Atlantykron

The Summer Academy

Helion Online

Fanzin online de Science-Fiction & Fantasy

Naught Thought

Naturalism Unbound

PLANET NEUKOLN

NocturnalSpaceAgencyforTripstotheLimitsoftheUniverse

The Pinocchio Theory

NocturnalSpaceAgencyforTripstotheLimitsoftheUniverse

sfmistressworks.wordpress.com/

women science fiction writers of the twentieth century

NocturnalSpaceAgencyforTripstotheLimitsoftheUniverse

BIOLOGICAL MATTERS

NocturnalSpaceAgencyforTripstotheLimitsoftheUniverse

COMICXSURI

NocturnalSpaceAgencyforTripstotheLimitsoftheUniverse

Humanités spatiales

Just another WordPress.com site

Dreams of Space - Books and Ephemera

NocturnalSpaceAgencyforTripstotheLimitsoftheUniverse

SPACE AGE ARCHAEOLOGY

NocturnalSpaceAgencyforTripstotheLimitsoftheUniverse

blackquantumfuturism

NocturnalSpaceAgencyforTripstotheLimitsoftheUniverse

Epiphany 2.0

Author N K Jemisin

The Fairyland of Geometry

A cultural history of higher space, 1869-1909

Autofagia

Alina Popa on Unsorcery

Southern Nights

“I give you the mausoleum of all hope and desire..." - William Faulkner

Aberrant Monism

Spinozism and Life in the Chaosmos

AGENT SWARM

Pluralism and Individuation in a World of Becoming

Woodbine

An experimental hub in Ridgewood, Queens for developing the skills, practices, and tools for building autonomy in the Anthropocene.

Networkologies

Online Home of Christopher Vitale, Associate Professor of Media Studies, The Graduate Program in Media Studies, Pratt Institute, Brooklyn, NY.

synthetic zerø

aequilibrium movere

Performing Humanity

Humans and Animals in the Modern World

%d bloggers like this: